Archive for July, 2010


Nu mă dau un om de cultură pentru ca nu sunt. Nici măcar nu auzisem de Ion Bârldeanu până acum o oră.

“Lumea văzută de Ion B.” e un documentar pe care l-am urmărit pe HBO şi pe care vă invit pe toţi să îl urmăriti.

Este prezentată viaţa unui om, catalogat in 2009 la o expozitie de artă contemporană şi emergentă din Viena (dacă am reţinut bine) drept un geniu, un om care pe in epoca comunistă a fost trimis să lucreze ca gropar sau docher pentru ca ulterior, societatea românească să îi ofere drept răsplată pentru geniul lui un loc de muncă la ghena unui bloc, un om izgonit de acasă de familie pentru că a refuzat să îmbrăţişeze valorile comunismului.

Filmul spune multe despre societatea românească, despre mentalitatea românului.

Probabil că dacă Ion Bârlădeanu s-ar fi născut în orice altă ţară ar fi ajuns un om respectat pentru operele sale, în timp ce societatea româneasca l-a trimis să muncească ca gunoier.


După ce am scăpat parţial de investiţiile în borduri se pare că Primăria Bucureşti are o slãbiciune pentru tot ce înseamnă piatră: vor să amplaseze două statui în centrul Bucureştiului, statui ce îi reprezintă pe Lascăr Catargiu şi Alexandru Ion Cuza.

Până aici toate bune şi frumoase, doar că cele doua statui sunt evaluate la 1 milion de euro, statui care potrivit domnului Paul Dimancea, directorul Combinatului Fondului Plastic nu ar trebui să coste mai multe de 2-30.000 de euro bucata.

Bineinteles ca Sorin “Bă” Oprescu când a fost luat la întrebari a găsit explicaţia: respectivul sculptor a câştigat un concurs şi ca nu va primi banii anul acesta ci la anul. De parcă nu tot 1 milion de euro o să primească pentru o lucrare supraevaluată de la aproximativ 60.000 de euro.

Trecând peste faptul că îl imbogăţim pe respectivul ins cu banii noştri printr-o lucrare care nu ar fi trebuit să coste mai mult de 60.000 de euro se pare că de fapt la concursul respectiv nu a participat decât domnia sa. De altfel circul zvonul prin târg cum că ar mai fi câştigat acum ceva timp, tot prin aşa-zisele concursuri, alt milion de euro. Dar nu pentru două statui ci doar pentru una, statuie care ar trebui sa il reprezinte pe Ion Luca Caragiale, lucrare plătită dar nefinalizată.

Tare, nu?

Ce mi se pare şi mai penibil e că probabil sculptorul ăsta ale cărui opere valorează atât de mult în prezent (şi probabil nu vor valora nimic in viitor) va fi transformat într-un Adrian Păunescu al sculpturii pentru că a facut afaceri cu cine trebuie şi va fi scos în faţă.

Ce mi se pare şi mai penibil decât penibiulul de mai sus e că jurnaliştii aştia pe care tot îi “arde” grija faţa de banul public nu au scos o vorbă. În schimb, în ultima vreme au cam evitat să vorbească de investiţiile atât de necesare făcute de marele nostru primar.

Mai jos îl aveţi si pe sculptorul nostru atât de “valoros”

Sorin “Bă” Oprescu atribuind un nou contract de importanţă majoră pentru Bucureşti: două statui pentru un milion de euro…că doar e bugetu’ mare bă


Senzaţional: Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucuresti (ALPAB) a fost amendată cu 200.000 de lei pentru derularea unor contracte ilegale printre care si contractul pentru faimoasele ceasuri aurite, Până acum suna binişor doar că…amenda va fi platită din bani publici că doar nu aduce domn’ director de la ALPAB bani de acasă pentru a plati amenda ca nu e trecut in fişa postului.

Ăştia sunt amendaţi pentru că desfaşoara anumite activităţi ilegale (dovedite, că doar nu erau amendaţi degeabă) şi proştii de bucureşteni plătesc pentru oalele lor sparte. În loc sa plătească dumnealor cu nişte ani de închisoare plătim tot noi.

Banii sunt luaţi dintr-o parte si mutaţi în alta parte. Poate mai are cineva nevoie de nişte bani pentru contracte de mare utilitate publică cum sunt cele din Bucureşti: ceasuri aurite, panseluţe, iarbă cumpărată la fir (că doar nu stă nimeni să vadă dacă s-au plantat exact numarul de fire de iarba prevăzut in contract), pietriş prin parcuri şi alte minunăţi. Toate astea în timp ce majoritatea drumurilor din Bucureşti arată jalnic şi să nu amintesc de locurile de parcare…

Deh, doar îl avem pe domn’ doctor pe post de primar şi aplică metode “doftoreşti”: taie tot – nexam parcări, nexam asfalt.

Ţin să îmi arăt din nou aprecierea pentru cei care l-au votat: muriţi în chinuri!


Bineînteles ca după război mulţi viteji se arată. Făcând abstractie de faptul că majoritatea celor care ne “vorbeşte” despre perlele de anul acesta de la proba de română “e” semianalfabeţi, nimeni nu vorbeşte şi de cauzele acestor perle.

Iată câteva dintre perlele de anul acesta:

“Pe Gherilă şi Senilă, Spânul îl trimite dupa salată cu gândul că îl va mânca, apoi să aducă şi piatră din capul cerbului”.

“Nunta mai ţine încă şi la ora asta cine trece acolo vede ca au venit luna si stelele, iar el(împăratul) poate să bea şi să chefuiască”.

“Ca să îl sperie pe cel mare, împăratul se bagă în pod”.

“Personajele vorbeşte în modul dialog”.

“Parantezele sunt indicatoare schemice”.

“Omenia poate dăuna când e percepută ca mijloc perfid de a profita”.

Ce mi se pare şi mai penibil e faptul că printre exemple se numără şi câteva de la proba orală. Deci profesori „e” mândri cu ce aud in sala de examen şi simt nevoia de a arata restul cât de superiori sunt ei ca profesori şi cât de cretini sunt elevii pe care, paradoxal, ei îi educa.

Mai multe exemple găsiţi aici.

Din păcate nimeni nu se întreaba şi de ce se ajunge în situaţia asta. Toată lumea se amuză pe seama perlelor de anul aceste pentru ca la anul articolele de genul asta se invadeze din nou presa.

Nimeni nu zice nimic despre faptul că majoritatea orelor de literatură se desfăşoara după metoda „eu dictez, voi dactilografiaţi” urmată de metoda „voi tociţi, eu vă ascult şi vă pun note”. Nimeni nu zice nimic că la sfârşitul orei de literatură elevul în loc să fie fascinat de ce se află ascuns în spatele rândurilor, să fie bucuros că a reuşit să dezlege misterul dintr-o operă de literatură se vaită de mână ca l-a omorât profa/profu’ de cât i-a dictat. Păi cu asta vrem noi scoatem oamenii din şcoală?

Cât timp metoda asta de a învatăre, de a preda se va perpetua din generaţia în generaţie acelaşi lucru se va întâmpla şi cu perlele de la Bacalaureat.